September 19, 2018 04:56:15

sitemap

 

REVOLUTIA GENERALULUI GUSA


 
Ziarul, 21 decembrie 2004

 


NORII DE CIANURA

 

Lt. col. Dumitru Prichici, ofiter tehnic operativ in DSS, trecut in rezerva in 1987, avea o obsesie. Stia ca va urma o vanatoare de vrajitoare si ii era teama ca vor fi atacate unitatile tehnice. Acolo se afla aparatura performanta, absolut necesara sistemului de siguranta nationala. Daca ar fi fost distrusa, tara ar fi fost "deschisa" oricarei operatiuni straine. In plus, s-ar fi putut intampla o tragedie. "In depozitele de la Tonola, se afla o cantitate substantiala de cianura, care se utiliza in timpul procesului de productie a circuitelor imprimate aurite, in baile de aurire. Daca ar fi fost incendiate aceste stocuri, norii de cianura ar fi ucis orice fiinta vie intalnita in cale. Imposibil de apreciat cati morti ar fi fost", scrie Dumitru Prichici in cartea sa "Condamnati la tacere". Ei bine, acest lucru era sa se intample, pentru ca strategia oculta prevedea lupte intre unitatile MApN si cele ale DSS. Exista un astfel de scenariu conceput de fanatici activisti PCR, inclus si in strategia loviturii de stat, ceea ce ar fi dus la un razboi civil. Pe 22 decembrie, la pranz, lt. col. Prichici il cauta pe Iulian Vlad la C.C. ca sa-i comunice temerile sale.

 

ORDINELE GENERALULUI IULIAN VLAD

 

Se cuvine sa subliniem ca generalul Iulian Vlad daduse ordin ca oamenii sai sa depuna armele la rastel si sa ramana consemnati in unitati de pe data de 22 decembrie, la ora 7 dimineata. Deci, inainte de fuga cuplului prezidential. Gasindu-l in C.C., Dumitru Prichici il roaga sa dea telefon la generalul Tencu, de la "T", pentru a-i ordona sa trimita oamenii acasa, aceasta unitate fiind cea mai apropiata de C.C., pentru a nu putea fi acuzati vreodata ca au tras. Gen. Iulian Vlad a fost de acord si l-a sunat pe generalul Tencu, caruia i-a ordonat: "ĂƒĹ˝n numele poporului, ordon: depuneti armamentul la rastele si trimiteti oamenii acasa, mai putin cei ce vor asigura paza sediului unitatii ĂƒÂŽn schimburi!".
S-a auzit ĂƒÂŽn microreceptorul telefonului, tinut la distanta pentru a auzi toti cei de fata, circa zece revolutionari: "Am inteles, depunem armamentul si trimitem oamenii acasa". Dupa care gen. Vlad a adaugat: "Vine lt. col. Prichici si controleaza cum s-a executat ordinul". Apoi a dat inca doua ordine. I-a ordonat generalului Rus de la aviatia militara sa opreasca plecarea oricarei persoane care ar fi trebuit sa fie judecata, mai ales a celor doi fugari. Al treilea telefon a fost dat comandantului de la penitenciare pentru eliberarea detinutilor politici. "Nu va pot spune de cĂƒÂ˘te ori i-a fost ĂƒÂŽntrerupta legatura telefonica ĂƒÂŽn timpul comunicarii ordinelor", isi aminteste Dumitru Prichici. Generalul Stanculescu isi incepuse deja misiunea.

 

"PUNETI TANCURILE PE TONOLA!"

 

Ducandu-se sa vada cum se executa ordinul generalului Vlad, Prichici isi da seama ca cei care pazeau sediile puteau fi expusi unor atacuri, nefiind imbracati ĂƒÂŽn uniforme de soldati sau gradati MApN. Era nevoie urgenta de cel putin un pluton de militari ĂƒÂŽnarmati recunoscuti ca oficiali si de drept raspunzatori de ce se va ĂƒÂŽntĂƒÂ˘mpla cu aceste sedii ale DSS-ului. Dumitru Prichici a plecat in cautarea unor factori de decizie care sa dea un astfel de ordin, nereusind sa mai ajunga la Iulian Vlad. Deja circula "vestea" ca securistii trag din toate pozitiile si vor sa-l readuca pe Ceausescu la putere. Col. Victor Dobrinescu, de la sediul USD, cu greu facea fata multimii care intrase in curtea unitatii prin escaladarea gardurilor, iar la "Tonola", unde erau butoaiele cu cianura, era amenintata de cetateni care incercau sa intre ĂƒÂŽn sediul unitatii. Dumitru Prichici a primit o carte de vizita care il recomanda ca specialist ĂƒÂŽn calculatoare, pentru a nu risca sa fie arestat sau ĂƒÂŽmpuscat ca terorist. A luat legatura cu cei de la USLA cerandu-le ajutor, dar si ei erau vĂƒÂ˘nati. In plus, li se spusese ca pe aeroportul Otopeni soseau elicoptere care desantau comandouri sa asteptau sa fie solicitati, ei fiind singurii antrenati pentru lupta antiterorista. Ajuns la Televiziune, la gen. Tudor, Dumitru Prichici afla cu stupoare ca acesta trimisese doua tancuri sa distruga unitatile din Tonola, CTOT -ul si din Paciurea, unde avea sediul USLA. Obtine ordin sa nu fie atacate.

 

ASALTUL SOVIETICILOR

 

Ajunge, in sfarsit, la gen. Militaru. Era in data de 24 decembrie, cand acesta fusese numit oficial ministru al Apararii.
Dupa un sfert de ora, a fost primit de ministru, caruia i-a raportat ca, in interesul comun, trebuia preluat ĂƒÂŽntregul DSS, material si ca efective, trebuia reluata munca de informatii. Gen. Militaru a fost binevoitor si a chemat un general la ordin. Noroc ca acest general era Nicolae Popescu, seful Comandamentului de Transmisiuni al Armatei, care evalua corect situatia. De acum, Prichici era sigur ca fostii colegi, adevarati profesionisti, nu mai erau in pericol de a fi invadati ĂƒÂŽn cladiri, de grupuri razlete de asa-zisi revolutionari, in interesul distrugerii sediilor si efectivelor acestui sector. Cand a iesit din biroul gen. Militaru, care se instalase in biroul lui Milea, lt. col. Prichici a avut parte de o intalnire neasteptata. A dat nas in nas cu un grup de inalti ofiteri sovietici, imbracati militar, care tocmai ieseau din lift. Prichici a ramas pironit locului, nevenindu-i sa creada si doar glasul unui soldat l-a readus la realitate: "Da-te la o parte, ca trag!" De uimire, ramasese pe mijlocul culoarului, blocand "asaltul" sovietic. A plecat de acolo privind lung in urma.

 

ARESTATI-L PE GUSA!

 

Dupa cererea imperioasa a ofiterilor Marelui Stat Major de a fi inlaturat gen. Militaru si a "romboistilor" sai, din ianuarie 1990, razboiul radioelectronic a fost reluat, dupa cum reiese din cartea "Razboiul magicienilor", de col. dr. Emil Strainu. Dar nu a mai avut aceeasi intensitate, fiind bruiat de specialistii militari. Armata il voia pe gen. Gusa in fruntea ei, motiv pentru care generalul a fost acuzat ca voia sa dea o lovitura de stat militara. Exista informatii ca gen. Militaru era hotarat sa preia fraiele pe 12 ianuarie. Nu a reusit, deja toata Armata stia ce se pregatise.


«inapoi inainte »